Contrar mentalității curente, iubirea nu e oarbă, nici tâmpă, ci cumpănitoare, deci înțeleaptă. Așadar, ori de câte ori alegem și ne hotărâm pentru ceva, o facem cu inima, însă luminată de înțelegere.
“Slăbeşte limitările hrănind constient trupul, mintea şi sufletul.”
Ce înseamnă concret să discerni?
Pentru Papa Francisc, discernământul este chibzuința în rugăciune care ne face să vrem ce vrea Dumnezeu pentru noi. Astfel exprimat, înțelegem de la început că discernământul autentic este întotdeauna spiritual, și aceasta din două motive: pentru că Dumnezeu este Spirit, iar apoi pentru că noi nu ne putem apropia de El, nici nu-i putem desluși prezența fără rugăciune. Așa cum ascultăm la radio muzica dorită numai intrând pe aceeași lungime de undă pe care este emisă, discernământul spiritual presupune să ascultăm „glasul Cuvântului” dincolo de hărmălaia „zgomotelor” produse de tot ce nu este Dumnezeu!
Act, stil de viață, artă
Putem deosebi, așadar, mai întâi un discernământ ca act, atunci când judec, în rugăciune, ce hotărâre să iau în privința care mă preocupă în prezent. Însă repede descopăr nevoia unui exercițiu sau a unei deprinderi de a discerne, întrucât alegerile mari se fac din alegeri mici, iar alegerile mici sunt de luat de zeci de ori în fiecare zi: putem vorbi atunci în al doilea rând despre un discernământ ca stil de viață, ca un fundal reflexiv în care mai apoi hotărăsc în timpul momentelor forte ale existenței mele. Însă este vital să privesc și să primesc discernământul ca pe un dar și să-l practic ca pe o artă. De aceea, nu pot despărți discernământul de rugăciune, pe de o parte, dar nici de însoțirea spirituală cu un îndrumător duhovnic, de cealaltă.
Când este nevoie de discernământ în viața mea?
Irlandezii spun că la ei nu plouă decât de două ori pe an: o dată șase luni, iar a doua oară tot atâta! Cam la fel se poate spune și despre discernământul nostru, ca pâine spirituală pentru toate zilele. Se cere îndrumarea spirituală pentru discernământ în trei feluri de situații:
1) în viața cotidiană, unde mă familiarizez cu diferitele mișcări din viața mea, consolări și dezolări spirituale;
2) în timp de criză, când nu am voie să mă abat de la deciziile luate anterior, ci perseverez în angajamentele luate în timp de pace și rugăciune;
3) alegerea stării de viață ori descoperirea chemării, ca și în momente importante ale vieții personale, profesionale și sociale.
Înțelegem, astfel, atât omniprezența discernământului spiritual în viața noastră, cât mai ales aspectul său vital.
