22 septembrie: Ziua Mondială a Rinocerului

22 septembrie: Ziua Mondială a Rinocerului

Anual, pe 22 septembrie, Ziua Mondială a Rinocerului celebrează cele cinci specii ale acestui animal ierbivor de pe pământ și are țelul de a crește conștientizarea despre acesta, din punct de vedere al conservării sale, al dificultăților cu care se confruntă pentru supraviețuirea sa.

Cele 5 specii de rinoceri constau din cel negru, cel mare cu un corn, cel alb, cel sumatrian, și cel javanez. Odată, rinocerii se găseau în toată Euroasia și Africa. La începutul secolului al XX-lea rătăceau pe pământ circa 500.0000 de rinoceri.

Aniversarea este mai degrabă una cu caracter informativ și sensibilizator, dedicată conștientizării asupra situației în care se află rinocerii din sălbăticie.


În prezent, se cunosc cinci specii, dintre care trei, respectiv rinocerul javanez, de Sumatra și cel negru se află pe lista roșie a speciilor amenințate critic.

În India, marele rinocer cu un corn (numit și rinocer indian) are tot mai multe exemplare grație eforturilor de conservare a speciei. Rinocerii negri sunt și ei în pericol de a dispare. Cei albi sunt cei mai numeroși, cu peste 20.000 de exemplare.

Din cauza braconajului și a dispariției habitatului natural, numărul de exemplare a scăzut dramatic, motiv pentru care ziua de 1 mai reunește toate eforturile organizațiilor și comunităților care militează pentru salvarea acestui magnific animal.


Masiv, greoi, aparent lipsit de agilitate, este un adevărat bolid de mare viteză atunci când se simte amenințat, poate atinge o viteză de aproximativ 45km/h și răstoarnă orice obstacol avut în cale. De fapt, agresivitatea lor se manifestă doar atunci când le este pusă viața în pericol.


Sunt animale solitare, doar puii rămân alături de mamele lor până la o anumită vârstă.


Însă imaginea devenită deja celebră, aceea a unor păsări care se află mereu în compania unor rinoceri, infirmă cumva această poveste. Este vorba despre o conviețuire avantajoasă de ambele părți, păsările se hrănesc cu diverși paraziți sau resturi de piele uscată, iar în anumite cazuri se comportă precum o alarmă vie, avertizând de prezența unui pericol.


Particularitatea sa fizică, acel celebru corn, reprezintă esența conflictul dintre rinoceri și om. Superstițiile și credințele arhaice susțin că acesta este sursa unor puteri nebănuite, a unei forțe supraomenești sau chiar afrodisiac.

De multe ori trofeu de vânătoare și simbol regal, cornul a fost motivul pentru care rinocerii au fost practic decimați în anumite zone din savana africană sau zonele mlăștinoase din Asia.

Au un miros bine dezvoltat, comunică între ei prin intermediul unor sunete joase și guturale, sunt ierbivore prin excelență, iar cele mai apropiate „rude” din natură sunt caii și zebrele.