Stim cum functioneaza creierul si stim ca ne-am dori ca schimbarea sa vina instantaneu, sa fie simpla si fara efort … dar nu asa functioneaza lucrurile.
Acum mai mult de doi ani, am avut ocazia sa cunosc o domnisoara, undeva in jur de 30 de ani, careia o sa ii spun Ana, care avea o problema existentiala. Era singura de mai multi ani si isi dorea cu disperare sa aiba un sot si o familie, dar nu se „lega” nimic, in ciuda faptului ca era frumoasa, inteligenta si distractiva. Avea si un job care nu ii oferea deloc stabilitate, nu avea nicio siguranta, nu stia cand o sa trebuiasca sa plece de acolo. Iar ca bonus, avea constant conflicte cu parintii ei legat de faptul ca nu are pe nimeni si ca este singura, toate prietenele le pierdea pe rand, nu putea sa iasa cu altii, pentru ca toti prietenii ei aveau copii… tot felul de detalii de acest gen.
Dar problema principala… era singuratatea ce o macina de ani buni.
Am inceput sa lucram pornind de la problema care parea sa fie cea de baza, si anume, singuratatea. Dar de acolo, si-a dat seama ca incertitudinea ei legat de job o incurca mai mult decat credea, asa ca ne-am mutat cu lucrul pe partea profesionala. Apoi a urmat relatia cu parintii, de unde isi formase convingerile, temerile si comportamentele, ca mai apoi sa isi dea seama ca, daca vrea sa faca o schimbare in genul de barbati pe care ii intalneste, va trebui sa schimbe mediul social, cercurile ei, prietenii ...
Si uite asa, a lucrat constant si cu un efort sustinut timp de cateva luni bune, timp in care eu ii dadeam temele de casa, ea le facea si vedea cate o schimbare.
Din cand in cand, se intampla sa mai vina la mine plangand si sa spuna: „Dar tot singura sunt!”. Iar eu ii aminteam de ce s-a schimbat in bine pe parcurs.
Acum cateva luni, m-am intalnit cu ea si mi-a aratat mandra inelul de logodna. Trecusera trei ani de cand am cunoscut-o, timp in care ea si-a implinit visul. A intalnit barbatul pe care si-l dorea, si aveau impreuna o relatie superba care deja se consolidase in peste un an jumatate.
Pe parcurs insa, s-a schimbat totul. S-a stabilizat partea profesionala, a ajuns sa lucreze exact unde si-a dorit si exact pe postul pe care si-l dorise. Relatia cu parintii s-a schimbat radical si a ajuns sa se inteleaga foarte bine cu ei. Si-a cumparat masina pe care si-o dorea…
Cand le spun oamenilor ca daca isi doresc sa rezolve o problema va trebui sa se puna serios pe treaba, lumea nu intelege despre ce vorbesc decat dupa ce se apuca.
Asta pentru ca transformarea are doua componente importante: principii (mecanisme), si respectiv metode (tehnici).
Iata cele 3 principii fundamentale ale oricarei schimbari:
1. Orice schimbare este un proces. Nu este un act, nu este o decizie, nu este „doar fa schimbarea”. Este un proces, in care unele schimbari vor fi mai elaborate, iar altele mai simple, dar cu siguranta vor fi mai complexe decat sa „iei o decizie si gata” cum propovaduiesc multi din dezvoltarea personala.
2. Toate procesele dureaza. Stiu ca toata lumea ar vrea sa rezolve problemele acum, dar nu asa merge. Problemele cu care ne confruntam in viata de zi cu zi au fost construite in decurs de ani de zile. Chiar si cele mai eficiente metode vor trebui aplicate perseverent o perioada.
3. Toate procesele vor fi interconectate cu alte procese. Adica, daca tu vrei pur si simplu sa ajungi sa ai un job mai bun, va trebui sa schimbi si alte lucruri cum ar fi modul in care relationezi cu colegii, nivelul tau de incredere, poate abilitatile profesionale. Nu ai de schimbat doar locul de munca, ci e nevoie sa faci mai multe schimbari la tine ca aceea finala sa fie chiar reala.
In plus, lumea nu face diferenta dintre abordare si tehnica, sau principii si metode.
De exemplu… cele trei principii de mai sus sunt lucruri pe care va trebui sa le intelegi, ca sa poti fii mai eficient si sa stii cum sa abordezi schimbarea.
Principiile de mai sus sunt ca niste legi. Nu trebuie sa faci ceva
anume cu ele, dar daca nu tii cont si incerci sa faci lucrurile ca si
cum ele nu ar exista, nu o sa fie bine, o sa inoti contra curentului.
Toate sistemele din existenta noastra au niste legi. Modul in care iti
functioneaza corpul, mintea, creierul, locul de munca, relatiile
interumane… toate sunt niste sisteme cu legi proprii, pe care daca nu le
intelegi, e foarte greoaie schimbarea.
Dupa ce intelegi principiile pe care se bazeaza schimbarea pe care vrei sa o faci, ai nevoie de metode ca sa o faci. Aici ai o gama foarte larga de tehnici si metode la indemana.
Asa lucreaza impreuna principiile si metodele. Singura, niciuna nu are rezultate eficiente. Daca intelegi principiile dar nu aplici nimic, nu vei obtine nimic. Daca tot practici lucruri dar nu intelegi principiile din spate, vei pedala in gol.
De exemplu, cu Ana am folosit tehnicile de vizualizare, desenul si jocul terapeutic. A reusit astfel sa isi inteleaga mai bine partea emotioala, dar si sa-si foloseasca discernamatul, pentru a cunoaste si a accepta realitatea sitiatiei in care se afla si a face pasii si schibarile necesare, inspre directia dorita.
Dar inclusiv la alegerea acestor metode si tehnici va trebui sa tii cont de felul tau de a fi, de principiile de care vorbeam, ca sa obtii rezultatele mai eficient. Eficienta a crescut enorm dupa ce le-am aplicat tinand cont de principiile de functionare ale creierului emotional.
Nu te mai lasa amagit de tot felul de promisiuni ale dezvoltarii personale. Schimbarea nu este nici usoara, nici simpla. Dar daca tii cont de principiile de baza si gasesti o metoda care ti se potriveste, ea poate deveni foarte eficienta si implinitoare. (sursa:refleqt.ro)