De câte ori te-ai simțit ca la mare, în mijlocul Bucureștiului, doar pentru că ai auzit pescărușii?
Pescărușii sunt cunoscuți în toată lumea datorită cântecului lor strident, dar și habitatului în care trăiesc. Sunt întâlniți adesea în zone de coastă, mlaștini și medii umede, unde formează colonii mari. În ultimii ani însă, au devenit din ce în ce mai familiari în zona continentală a Europei și Americii de Nord, deoarece s-au obișnuit să cuibărească pe clădirile din orașe.
Pescărușii trăiesc mult și se adaptează ușor
Pescărușii sunt unele dintre cele mai fascinante păsări, iar asta pentru că se descurcă la fel de bine atât în mediul terestru, cât și în zbor sau pe apă. Pe lângă faptul că au o distribuție mondială, sunt păsări inteligente, îndrăznețe și au o organizare socială complexă. Se pot aclimatiza la o gamă variată de habitate, de la stâncile înghețate ale Arcticii până la iazurile de tundră, deșerturile sud-americane, lacuri, străzile orașelor, gropile de gunoi și, desigur, pe plaje.
Recent, în multe țări europene, pescărușii au început să folosească tot mai des pentru cuibărit acoperișurile și alte zone urbane.
Oportuniști și descurcăreți
Familia Laridae cuprinde 50 de specii de pescăruși, care variază în dimensiune, de la mărimea unei mierle până la cea a unei gâște. Au însă înfățișarea și obiceiurile destul de asemănătoare, așa că amatorii vor deosebi destul de greu speciile. La păsările tinere penajul tipic variază între maro, maro-cenușiu și alb murdar, iar la adulți, între gri, negru și alb.
Sunt păsări omnivore și oportuniste. Majoritatea pescărușilor au ciocul ascuțit și puternic, turtit lateral și încovoiat la vârf în formă de cârlig, potrivit pentru a smulge carnea din carcase sau pentru a rupe în bucăți stelele de mare, crabii și alte viețuitoare marine. Speciile mai mici de pescăruși sunt pricepute la prinderea insectelor din zbor.
Veșnic atenți de unde pică prada
Datorită inteligenței lor, îndrăznelii, plasticității comportamentale și atracției către noutate, pescărușii sunt omologul păsăresc al șmecherilor de oraș. În România, în mediul urban, cel mai des întâlniți sunt pescărușul cu picioare galbene (Larus michahellis), pescărușul pontic (L. cachinnans) și pescărușul râzător (L. ridibundus).
Deși te-ai obișnuit să-i vezi peste tot prin oraș, percepția generală asupra acestor păsări este, de obicei, negativă. Pescărușii preferă zonele de recreere ale oamenilor, sunt adesea zăriți în parcuri, pe malurile râurilor sau în zonele cu restaurante. Pescărușii folosesc aceste zone urbane pentru hrănire, adăpost și cuibărit și se adaptează la comportamentul uman.
„Scotocitori” înnăscuți, pescărușii sunt capabili să exploateze o gamă mult mai largă de hrană decât alte păsări acvatice. De exemplu, pescărușul alb (Pagophila eburnea) este o specie arctică cunoscută pentru îndrăzneala sa, fiindcă se alătură urșilor polari și vânătorilor de foci, hrănindu-se cu resturile lăsate de aceștia, după ce a investigat cu atenție orice pată roșie de pe zăpadă. Așadar, dacă există hrană la îndemână, sigur există un pescăruș potrivit pentru a o exploata.
Speciile de pescăruși care stau mult timp pe mare și care, așadar, nu găsesc apă pentru băut, se mulțumesc cu apa sărată a mărilor și oceanelor. Însă pescărușii se folosesc de glande care îi ajută să excrete o soluție salină care are de două ori concentrația apei de mare. Pescărușii consumă foarte multă energie atunci când folosesc această metodă pentru îndepărtarea sării din organism, de aceea sunt deseori observați în jurul ochiurilor de apă dulce, în apropierea cărora cuibăresc, deși tot pe mare își petrec o bună bucată din timp.
Prea lacomi, uneori
Pescărușul cu picioare galbene (Larus michahellis) este un exemplu de pasăre oportunistă care s-a adaptat traiului în zonele urbane. Acest prădător are o mare plasticitate în comportament, ceea ce îi permite exploatarea eficientă a unei game largi de alimente, atât de origine marină cât și terestră, de origine naturală sau procesată.
Furăcioși, dar și fricoși
Pescărușii sunt cleptoparaziți – un tip de parazitism caracterizat prin furt –, ceea ce înseamnă că fură în mod sistematic hrana altor animale. Desigur, cei din zonele urbane sunt specializați pe furtul alimentelor de la oameni. Dar pescărușii furăcioși pot fi opriți.
Conform unui studiu recent, pescărușii consideră că privirea umană este agresivă. Majoritatea pescărușilor din zonele urbane nu se apropie de sursele de hrană aflate în imediata apropiere a unui om, în ciuda faptului că mulți manifestă interes pentru hrană.
Semnalizator pentru pești și gunoaie
Chiar dacă percepția generală asupra acestor păsări este, de obicei, negativă, pescarii se ajută adeseori de prezența pescărușilor pe mare, deoarece aceasta indică bancuri mari de pești.
În plus, sunt adevărați detectivi ai gropilor de gunoi ilegale.