„Cine se leneveşte în lucrul lui este frate cu cel ce nimiceşte“, subliniază Biblia în Proverbe 18:9.
Într-o fabulă se spune că într-o zi un brici, ieşind din prăsele, văzu oglindindu-se soarele în luciul lamei sale şi, plin de mîndrie, se revoltă în sinea lui, zicîndu-şi:
„Nu mă mai întorc niciodată în dugheana aceea păcătoasă în care am stat. Ce viaţă ticăloasă să tot razi bărbile tuturor ţărănoilor…Eu nu sînt făcut pentru o astfel de treabă. Am să mă ascund într-un loc tainic, unde îmi voi duce viaţa în linişte şi tihnă“.
Şi aşa făcu. Briciul rămase ascuns cîteva luni, pînă cînd într-o bună zi ieşi la lumină şi îşi văzu lama asemenea unui fierăstrău, încît soarele nu se mai putea oglindi în ea. Căindu-se amarnic îşi deplîngea nenorocirea, zicînd: „ce bine ar fi fost dacă mi-aş fi întrebuinţat la bărbierit tăişul fin pe care acum l-am pierdut.
Unde este acum luciul feţei mele? Aspră şi neîndurătoare rugină le-au mîncat“!
Aşa se întîmplă şi cu oamenii care îşi părăsesc îndeletnicirea lăsîndu-se în voia leneviei. Ei îşi pierd agerimea hărniciei şi „rugina comodităţii“ le deformează caracterele.
„Lenea te cufundă într-un somn adînc şi sufletul molatic suferă de foame“ zice înţeleptul Solomon. Să nu ne asemănăm cu astfel de oameni.
Dar, nu-i așa, un pic de lene nu a omorât pe nimeni, nu încurajăm lenevia dar orice motiv e bun pentru sărbătoare, să sărbătorim așadar!
Prin miscare. :))) Pe jos sau rolele, ori bicicleta.