Ziua Mondială a Zonelor Umede. În România sunt 20 de importanță internațională

În fiecare an, la 2 februarie, se aniversează Ziua Mondială a Zonelor Umede. Anul acesta se împlinesc 50 de ani de la semnarea Convenției Ramsar asupra zonelor umede, de importanță internațională, în special ca habitat al păsărilor acvatice. În România sunt 20 de astfel de zone.

Zonele umede sunt suprafețe acoperite, permanent sau temporar de ape puțin adânci, iar conform Convenției de la Ramsar poate fi o apă stătătoare sau o apă curgătoare situată în zona costieră sau în interiorul continentului, în zonă montană sau de câmpie.

Zonele umede pot avea apă dulce, sărată (inclusiv întinderi de apă marină a căror adâncime la reflux nu depășește 6 m) sau salmastră. În general, zonele umede se găsesc la limita dintre ecosistemele acvatice și ecosistemele terestre și pot fi  o mlaștină, un lac, un râu, o oază, o vale inundabilă, o luncă, o pădure de mangrove, o plajă nisipoasă, un recif de corali, un estuar etc. sau o turbărie de ape naturale sau artificiale cu adâncime mai mică de 2 m, permanentă sau temporară.

Pe 2 februarie 1971 a fost semnată Convenţia de la Ramsar (asupra zonelor umede, de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor acvatice), ratificată de România prin Legea nr. 5/1991. Anul acesta se împlinesc 50 de ani de atunci.

În prezent, există 171 de părţi contractante care au înscris pe lista Ramsar 2.414 zone umede de importanţă internaţională, având o suprafaţă totală de peste 254 milioane de hectare.

Obiectivul declarat al Convenției este acela de a conserva zonele umede, fauna și flora care servesc ca habitat al păsărilor acvatice, iar pe de altă parte constituie cele mai importante resurse de valoare economică, naturală, științifică și recreativă, a căror pierdere ar fi ireparabilă.

Zonele umede ale planetei sunt adesea cruciale pentru om, în principal datorită capacității lor de stocare a cantităților mari de apă proaspătă, atenuarea impactului inundațiilor și a secetelor pentru o zonă de ansamblu, precum și pentru productivitatea lor biologică (de exemplu pește, lemn, stuf).

În România sunt 20 de zone umede de importanţă internaţională:

  1. Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării”, cu o suprafaţă de 580.000 ha ( 21/05/91)
  2. Insula Mică a Brăilei, cu o suprafaţă de 17.586 ha (15/06/01)
  3. Parcul Natural Lunca Mureşului, cu o suprafaţă de 17.166 ha (02/02/06)
  4. Complexul piscicol Dumbrăviţa, cu o suprafaţă de 413,5 ha (02/02/06)
  5. Lacul Techirghiol, cu o suprafaţă de 1.462 ha (23/03/06)
  6. Parcul Natural Porțile de Fier, cu o suprafață de 115.666 ha (18/01/11)
  7. Parcul Natural Comana, cu o suprafață de 24.963 ha (25/10/11)
  8. Tinovul Poiana Stampei, cu o suprafață de 640 ha (25/10/11)
  9. Lacul Bistreț, cu o suprafață de 27482 ha (13.06.2012)
  10. Confluența Olt – Dunăre, cu o suprafață de 7,302 ha (13.06.2012)
  11. Lacul Iezer Călărași, cu o suprafață de 681 ha (13.06.2012)
  12. Balta Suhaia, cu o suprafață de 19.594 ha (13.06.2012)
  13. Ostroavele Dunării – Bugeac – Iortmac, cu o suprafaţă de 82.832 ha (22/08/2012)
  14. Blahnița, cu o suprafaţă de 45.286 ha (30/08/2012)
  15. Brațul Borcea, cu o suprafaţă de 21.205 ha (08/02/2012)
  16. Canaralele de la Hârșova, cu o suprafaţă de 7.406 ha (25/08/2012)
  17. Confluența Jiu – Dunăre, cu o suprafaţă de 19.800 ha (25/09/2012)
  18. Calafat – Ciuperceni – Dunăre, cu o suprafaţă de 29.206 ha (25/08/2012)
  19. Dunărea Veche – Brațul Măcin, cu o suprafaţă de 26.792 ha (25/08/2012)
  20. Zona umedă Jijia – Iași, cu o suprafaţă de 19.432,5 ha (14/02/2020).

În România, prima care a fost înregistrată în Convenția Ramsar a fost Delta Dunării, în 1991. Au urmat pe lista: Insula Mică a Brăilei, Parcul Natural Lunca Mureșului, Complexul piscicol Dumbrăvița.

Schimbările climatice, suprapopularea și, implicit, utilizarea nesustenabilă a terenurilor precum și a resurselor de apă duc la degradarea acestor zone, a căror pierdere poate fi ireversibilă.